Depresia postpartum


 Schimbările politice şi sociale din ultimele decenii au avut ca efect şi creşterea vârstei la care foarte multe dintre românce aleg să devină mame.

 Acest lucru constituie, în opinia mea, încă un motiv ce conduce la înmulţirea tulburărilor afective cu debut postpartum. Cu cât înaintăm în varstă ne este mai greu să facem alegeri parteneriale, profesionale, avem mai puţină răbdare, devenim adevăraţi roboţei fideli obişnuiţelor. A avea un copil după vârsta de 30-35 de ani constituie uneori o problemă din cauza unor chestiuni medicale dar, mai ales, a celor de ordin psihologic. Devine „complicat” totul - de la sarcină până la creşterea bebeluşului – şi astfel tot mai multe femei percep sarcina ca pe o boală. Această percepţie poate să le fie întărită prin comportamentul exagerat de grijuliu al partenerului.

 Traumele suferite în timpul naşterii, percepţia corporală de după naştere, alăptarea, nevoile bebeluşului etc. fac din „a avea un copil” cea mai grea misiune a majorităţii femeilor. De aici până la un episod afectiv cu debut postpartum e doar un pas.

Debutul depresiei postpartum – aşa cum este cunoscută de către toată lumea - are loc are loc în decurs de 4 săptămâni după naşterea unui copil. Frecvenţa este mai mare la primipare.    

            Simptomatologia, specifică şi altor tulburări psihice, poate include: labilitatea afectivă, fluctuaţiile de dispoziţie,  preocupări exagerate sau idei delirante referitoare la copil, ruminaţii. Atitudinile materne faţă de copil sunt extrem de variabile şi pot include dezinteresul, frica de a rămâne singură cu copilul, sau o preocupare excesivă faţă de nevoile bebeluşului. Episodul depresiv poate fi însoţit adesea de anxietate severă şi chiar atacuri de panică. Prezenţa ruminaţiilor severe sau a ideilor delirante referitoare la copil este asociată cu un risc crescut de vătămare a copilului. Episoadele afective cu debut postpartum pot prezenta sau nu elemente psihotice.

Din experienţa mea, cele mai multe mămici ajung la psiholog atunci când episodul depresiv este însoţit de atacuri de panică.

Riscul de episoade depresive postpartum cu elemente psihotice este extrem de crescut pentru femeile cu episoade afective postpartum anterioare, dar este, de asemenea, crescut şi la cele cu istoric anterior de tulburare afectivă.

 Gradul de adaptare psihosocială în perioada de postpartum este diferit de la o mămică la alta iar impactul asupra alăptării şi  planificării familiale ulterioare este foarte important.

Cu cât ne adresăm mai devreme specialistului cu atât mai repede vom ieşi din perioada de criză.

Publicat de Psih. Iulia Zainescu
» Sus